Gândul la suferinţele lui Isus

Fiind în preajma sărbătorilor Pascale am dorit sa aducem în prim plan ajutorul pe care o parte din misionari îl aduc tuturor oamneilor din Kenya. Ceea ce urmează este de asemenea o mărturie a unuia dintre acei oameni care au avut curajul să lase de-o parte viaţa lor din România pentru a oferi sprijin şi ajutor celor din acest colţ de lume.

Timpul sfânt al Postului Mare, timp de har şi binecuvântare, ne ajută să îngenunchem în faţa crucii lui Isus şi să redescoperim iubirea sa nemărginită pentru fiecare om.

Parcurgerea drumului crucii urmat de Isus ne umple ochii de lacrimi de durere, care ne îndreaptă privirea spre suferinţele fraţilor şi surorilor noastre de aproape sau de departe.

În Africa, anul trecut, în misiunea română din Kenya, împreună cu grupul de copii din organizaţia "Copiii Misionari - Copiii Ajută Copiii", am pregătit o scenetă de Paşti, pe care am prezentat-o după sfânta Liturghie. Au participat şi foarte mulţi necreştini. În momentul în care Isus îşi ducea crucea, iar un grup de cinci copii, care jucau rolul soldaţilor, îl băteau pe Isus cu nuiele, s-a întâmplat ceva ce nu mi se mai întâmplase niciodată până atunci. Mulţi copii, care priveau cum soldaţii îl loveau pe Isus, au început să plângă. Nu ştiam ce să fac. Am continuat sceneta iar după terminarea ei am stat şi m-am gândit la plânsul sincer al copiilor. De foarte multe ori mi-au dat lacrimile atunci când veneau oamenii săraci să-mi spună că nu au mâncat de două zile sau copii care îmi spuneau că nu au băut nici ceai de ieri dimineaţă.

De asemenea, în cele 13 grădiniţe şi şcoli pentru adulţi, înfiinţate de parohul misiunii, la umbra unui copăcel din satele de colibe, copiii şi adulţii, printre care şi bărbaţi în vârstă de 45 de ani, se bucură foarte mult că pot învăţa să scrie, scriind cu degetul pe nisip şi să socotească, folosind baligă de cămilă în loc de numărătoare.

La dispensarul misiunii vin foarte mulţi bolnavi de malarie, tifos, muşcături de şarpe, scorpion şi păianjeni veninoşi. Deoarece misiunea este foarte întinsă (având suprafaţa de 19.229 km2 şi cuprinzând 52 de sate de colibe), pentru a salva viaţa oamenilor, darul cel mai preţios al lui Dumnezeu, mergem prin sate împreună cu asistenta medicală pentru vaccinări, distribuirea de medicamente şi acordarea primului ajutor. Am botezat mai multe persoane bolnave de malarie şi tifos, cu câteva minute înainte de a muri.

Suferinţele lui Isus ne duc cu gândul şi la suferinţele fraţilor şi surorilor noastre care trăiesc în Africa. Şi noi putem să facem ceva care să le aline suferinţele. Isus suferă şi astăzi prin ei. Lucrul cel mai important şi la îndemâna fiecăruia este rugăciunea zilnică oferită pentru misionari, pentru cei care încă nu-l cunosc pe Isus şi pentru cei care, primind Botezul, sunt la început de drum. De asemenea, putem să oferim lui Isus, suferinţele şi problemele noastre zilnice, pentru ei. Iar atunci când suntem dispuşi să renunţăm la ceva din puţinul pe care îl avem, să nu uităm de atâţia copii din Africa sau din alte părţi, care suferă de foame, mâncând doar o dată la doua zile sau chiar şi mai rar. Tocmai în acest scop, în multe biserici veţi găsi o cutie a milei, pentru misiuni, destinată tocmai acestor copii.